utilizarea legală a produselor software

---

Dreptul de autor este o sintagmă care definește legislația ce se referă la protectia operelor de creatie. Prin operă de creație se înțelege orice creație intelectuală, incluzând aici atât lucrările științifice și tehnice, cât și cele datorate imaginației: literatură, pictură, muzică, arhitectură, coregrafie etc

Dreptul de autor rezervă autorilor operelor de creație dreptul exclusiv de a autoriza folosirea operei lor în orice mod. Prin aceasta se conferă operelor de creație calitatea unui bun care poate fi cedat sau transferat într-un mod analog bunurilor materiale.

Cele două premize fundamentale pe care se bazeaza dreptul de autor se găsesc în drepturile fundamentale ale omului, consemnate ca atare în Declaratia universală a drepturilor omului:

1. Fiecare are dreptul la protecția intereselor morale și materiale ce decurg din orice productie științifică, literară sau artistică al cărui autor este;

2. Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viața culturală a societății, să se bucure de arte și să participe la progresul științific si la binefacerile ce rezultă de aici;

Din aceste premize decurg cele doua rațiuni importante care au condus la instituirea dreptului de autor în societatea modernă.

•  În primul rand pentru ca autorul sa poată rămâne stăpân pe folosința care este data operei sale și să poată pretinde, în aceasta calitate, o remunerație.

•  În al doilea rând, pentru ca societatea să poata avea acces la opera sa.

Cele două principii sunt în strânsă dependență, iar legile privind dreptul de autor urmăresc stabilirea unui echilibru cât mai just între acestea. Astfel, societatea încurajează autorul în publicarea operelor sale, pentru ca acestea să ajungă în acest fel la dispoziția tuturor. In acest scop îi garantează autorului o exclusivitate suficientă pentru ca acesta să poata ceda o parte unui editor care sa-i publice opera (in lipsa unei exclusivitati editorul nu ar avea garanția ca un concurent nu va publica simultan aceeași opera).

Pe de altă parte, societatea fiind cea care crează condițiile de lucru ale autorului, se consideră îndreptățită să dispună, în anumite limite, de operele publicate. Astfel, durata exclusivității este limitată în timp, după care opera devine un bun public. Pe de alta parte, în unele țări legislația limitează chiar exclusivitatea autorului, admițând notiunea de bons usages, adică dreptul de a utiliza scurte citate dintr-o operă fără autorizarea autorului (de pildă în studii critice sau cercetări personale).

Denumirea engleza copyright este echivalentă notiunii drept de autor. Ea provine de la primul act care a recunoscut dreptul exclusiv al autorilor de a-și tipări lucrările sau de a autoriza tipărirea lor: The Copyright Act a fost  promulgat în Anglia în 1709 și cunoscut sub numele Statute of Anne.

Ca și alte opere protejate, programele pentru calculator sunt opere de creatie intelectuala (conform Art. 7 din lege), rezultat nu al unei munci mecanice, executate cu mijloace tehnice obișnuite sau cu ajutorul unor cunoștinte ce stau la îndemâna oricui. Programele de calculator sunt opere de creație intelectuală, a căror valoare nu este data de suportul material pe care programul în sine este stocat și nici de munca depusă pentru realizarea acestor suporturi numite generic CD-Rom-uri. Valoarea protejată de lege este chiar creația intelectuală originală concretizată în programul pentru calculator.

Acest drept general da nastere, in temeiul Art. 13 si 73 din lege, la alte drepturi distincte si exclusive ale autorului de a autoriza: 1.reproducerea integrala sau partiala a programului de calculator; 2. difuzarea programului de calculator 3. importul, in vederea comercializarii pe teritoriul Romaniei, a copiilor programelor de calculator realizate cu consimtamantul autorului. Licenta Consimțământul pe care titularul dreptului de autor îl dă unei persoane pentru a putea reproduce, folosi, difuza sau importa copii ale unui program de calculator, se concretizeaza în practica în licente. Ele sunt documentele care probează ca reproducerea, folosirea, difuzarea unui program de calculator de către o anumită persoană s-a realizat cu consimțământul autorului. Pentru a dovedi că persoană în cauză este cea care a obținut licențele respective, ea trebuie să probeze acest lucru cu facturi de cumpărare sau cu alte documente de proveniență. Lipsa licentelor echivalează cu lipsa autorizării din partea autorului. Importanța acestor licente este evidentă, întrucât desfășurarea activităților menționate fără aceste licențe, reprezintă infracțiuni.

Legislație

Aspecte economice ale nerespectării legislaţiei

 http://competentedigitale.ro/it/it19.php

Potrivit Art. 142 din Legea nr. 8 din 1996, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la trei ani sau cu amendă dacă nu constituie infractiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimțământul titularului drepturilor recunoscute:

a) reproduce integral sau parțial o operă;
b) difuzează o opera;
c) importă în vederea comercializării pe teritoriul Romaniei, copii de pe o operă

Asa cum arată Art. 14 alin. 1 din lege, prin reproducere se întelege realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere, în orice forma materială, precum și stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu mijloace electronice. Prin difuzare legea (Art. 14 alin. 2) înțelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Potrivit Art. 144 din legea dreptului de autor, în cazul reproducerii sau importului neautorizat de programe de calculator, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, respectiv a titularilor de drepturi. Același text legal stabilește însă ca în cazul difuzării acestor programe, prin vânzare, prin închiriere etc. actiunea penală se pune în mișcare din oficiu.