|
 |
Exemplu: Curcubeul
reprezintă un exemplu de descompunere a luminii emise de Soare. |
Definiţie:
In
sens larg, ca obiect de studiu al fizicii, prin lumină se înţelege şi
domeniile adiacente luminii vizibile, radiaţiile infraroşii şi radiaţiile
ultraviolete, care sunt invizibile pentru ochiul uman normal.
Surse de lumină
Principala sursă de lumină pe
Pământ este Soarele.
Alte surse de lumină: filamentul
unui bec încălzit la incandescenţă, becurile fluorescente, dispozitive
laser.
Viteza de
propagare a luminii
Lumina se propagă
în vid ca şi în mediile optice transparente, cu viteză finită.
Viteza de
propagare a luminii în vid este o constantă universală şi are valoarea c=
2,99792458
· 108 m/s.
În practică se consideră
c=
3
· 108 m/s.
Într-un mediu omogen
transparent viteza luminii este mai mică decât în vid, depinzând de natura
mediului de propagare.
|
mediul |
viteza(m/s) |
indice
de refracţie |
|
vid |
2,99792458 · 108 |
1 |
|
aer |
2,99710636 · 108 |
1,00028 |
|
apă |
2,25 · 108 |
1,33 |
|
sticlă |
1,7 · 108 până la 2,0 · 108 |
1,50 până la 1,70 |
|
diamant |
1,15 · 108 |
2,48 |
Pentru a
putea compara viteza de propagare a luminii într-un mediu transparent cu cea
din vid se defineşte indicele de refracţie al mediului respectiv în raport
cu vidul.
Notaţie n şi
se mai numeşte şi indice de refracţie absolut al mediului.
Observaţii:
1. Indicele de refracţie al unui
mediu transparent este întotdeauna mai mare ca 1 şi mai mic ca 3
2. Se consideră că indicele de
refracţie al aerului este 1